Dar nu mă voi învinovăți pentru că am îndrăznit să cred intens, să sper la frumusețe...

A-nflorit un copac, și la umbra florilor sale s-a născut un sărut...

Sufletul neiubit moare, de asta caută iubirea, ca să rămână în viață. Și când nu o găsește, o caută în iluzii, o justifică...

Ei bine, o poveste pe care o trăim toți este povestea unei picături de ploaie, o picătură care trăiește cu menirea de a se sacrifica...

Te pregătești pentru o călătorie despre care nu știi cât va dura, însă îți dorești nu se termine niciodată.....

Moartea nu este o experiență, pentru că o experiență presupune să trăiești, apoi să realizezi ce ai trăit; murind nu poți realiza ce ai...

Poate că de asta și visăm, într-o anumită măsură, ca să trăim, într-o lume a propriilor dorințe imposibil de trăit în realitate...

Nu există cale de mijloc. Orice alegem pierdem...

Așadar, aștepți o scrisoare care nu crezi că va mai veni pentru că, dacă ar veni, atunci ai primi încă o șansă, deși tu nu crezi în ea...

Speranța nu moare ultima, ci simțirea, pentru că întâi renunți să mai speri, apoi sentimentele dispar, spun dispar pentru că uneori reapar..