‘Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă. Mai lasă-mi o frunză, un fir de nisip, o briză, o undă.‘
Am învățat să prețuiesc prezentul, singurul moment în care suntem în stare să fim stăpâni pe propriul destin. Cine m-a învățat asta?!
Suferința. Mă gândesc la ceea ce simt că nu îmi face bine, dar cred că este un proces de o viață întreagă. Aceste frici ne ajută să evoluăm, să nu trăim cu ele în noi și să le dăm posibilitatea să iasă în anumite momente; să nu le lăsăm să ne controleze ele pe noi.
Pentru toate acele suflete care încă își mai caută puterea de a merge mai departe și de a înfrunta totul, salvarea se află în tine. Astăzi, însă distanta ne unește.
Eram fericiți și nu știam asta. Fii fericit! Nu știi niciodată cât timp ți-a rămas.
Nu sunt pierdute decât acele bătălii pe care nu le-ai început niciodată.